Cum să alegeți o mașină de sudură cu laser pentru piesele dvs. metalice

Introducere

Selecția unui sistem de sudură cu laser începe cu piesa metalică și îmbinarea pe care aceasta trebuie să o realizeze, nu cu o valoare a puterii indicate într-o ofertă. Două piese confecționate din același metal pot necesita abordări diferite atunci când grosimea, ajustarea pieselor, poziția îmbinării sau cerințele privind aspectul se modifică. Înainte de a compara o mașină de sudură cu laser , pregătiți desene reprezentative, materiale reale și o definiție clară a unei suduri acceptabile. Aceste informații ajută furnizorul să evalueze aplicația și să propună un test de probă, mai degrabă decât să presupună că o singură configurație este potrivită pentru toate produsele.

1. Definiți materialele și grosimile

Înregistrați calitatea materialului pentru fiecare componentă, inclusiv dacă îmbinarea combină calități sau grosimi diferite. O etichetă generală, cum ar fi „oțel inoxidabil” sau „oțel carbon”, poate să nu ofere suficiente informații pentru evaluarea procesului. Includeți grosimea nominală, variația efectivă a grosimii și orice tratament termic relevant. Identificați acoperirile cu zinc, vopseaua, uleiul, oxidul, folia protectoare sau alte stări de suprafață în zona sudurii. Acoperirile și contaminanții pot afecta calitatea sudurii și necesitățile de control al fumului, așadar nu presupuneți că pot rămâne neschimbate. Notați dacă finisajul trebuie păstrat în apropierea îmbinării. Trimiteți eșantioane reale de material atunci când o specificație este incertă și distingeți materialul obișnuit de producție de un substituent convenabil pentru teste.

2. Descrieți concepția îmbinării

Afișați tipul îmbinării pe desen: cap la cap, suprapusă, în colț, de margine sau altă dispunere. Marcați locul intenționat al sudurii, lungimea și orientarea acesteia, inclusiv îmbinările de pe partea interioară a unui cadru sau în apropierea unui obstacol. Identificați care piese suportă sarcina și care îmbinări sunt în principal estetice. Zona de contact, trecerea de la o grosime la alta și direcția de acces pot modifica procedura potrivită. Dacă o piesă conține mai multe tipuri de îmbinări, documentați fiecare dintre ele, nu folosiți doar cea mai ușoară îmbinare ca singură probă. Furnizați fotografii ale stării asamblate, precum și ale pieselor individuale, astfel încât furnizorul să înțeleagă cum este prezentată îmbinarea în timpul producției.

3. Verificați asamblarea și accesibilitatea

Sudarea cu laser depinde de poziționarea repetabilă și de pregătirea corespunzătoare a îmbinării. Măsurați distanțele tipice și cele mai defavorabile dintre margini, nealinierea muchiilor și variația alinierii, folosind piese din producție. Descrieți modul în care operatorii localizează și fixează în prezent piesele. O îmbinare care pare accesibilă pe un desen plan poate fi dificil de atins odată ce ansamblul este montat într-o dispoziție de fixare. Verificați spațiul disponibil pentru scule, traiectoria de sudură, unghiul de abordare și dacă piesa trebuie rotită. Nu promiteți că procesul poate acoperi o distanță nespecificată. Un test pilot ar trebui să utilizeze variația reală de asamblare și să demonstreze dacă sunt necesare modificări ale operațiunilor anterioare de tăiere sau ale proiectării dispoziției de fixare.

4. Comparați opțiunile de manipulare

Manipularea trebuie să respecte geometria piesei, mărimea lotului și cerința de repetabilitate. O abordare manuală poate fi luată în considerare pentru îmbinări ușor accesibile și pentru lucrări variabile, cu condiția ca dispozitivul de siguranță laser să fie proiectat corespunzător. Un dispozitiv fix poate contribui la stabilizarea pieselor repetitive. O mișcare mai automatizată merită evaluată pentru trasee repetitive și aplicații de volum ridicat, dar necesită prezentare constantă și încărcare fiabilă. Se compară acțiunile operatorului, re-poziționarea, schimbarea dispozitivelor și eliminarea pieselor, nu doar mișcarea de sudură. Se confirmă mașina reală și opțiunile oferite înainte de a afirma că un anumit mod de manipulare sau o funcție automatizată este disponibilă.

5. Definiți criteriile de acceptare a sudurii

Specificați ce trebuie să realizeze o sudură acceptabilă înainte de începerea încercării. Criteriile vizuale pot include aspectul suprafeței, uniformitatea, decolorarea și defectele vizibile. Criteriile dimensionale pot aborda distorsionarea, poziția îmbinării și ajustarea ansamblului sudat. Criteriile funcționale depind de utilizare: un suport rezistent la sarcină, un recipient etanș și un element decorativ necesită validări diferite. Stabiliți în comun cu clientul și cu echipa de inginerie sau calitate relevantă metodele adecvate de inspecție sau de testare distructivă. Înregistrați metodele de inspecție, cantitatea eșantionată și limitele de acceptare în desen sau în planul de încercare. O cordoană estetică nu este suficientă pentru a stabili faptul că o îmbinare îndeplinește cerințele de funcționare.

6. Revizuiți întreaga stație de lucru

O ofertă ar trebui să identifice întreaga stație de lucru propusă, nu doar sursa laser ca fiind soluția completă. Se recomandă revizuirea sistemelor de protecție, a accesului controlat, a blocărilor interconectate (acolo unde este cazul), a echipamentelor de protecție calificate pentru radiații laser, a sistemelor de extracție a fumurilor, a ventilației, a răcirii și a altor sisteme auxiliare, în funcție de echipamentul specific și de cerințele locale. Verificați alimentarea electrică, spațiul disponibil, fluxul de materiale, dispozitivele de fixare, accesul pentru întreținere și instruirea operatorilor. Siguranța în utilizarea laserului trebuie evaluată în condiții reale de instalare; ecranele obișnuite pentru sudură nu înlocuiesc protecția laser adecvat proiectată. Solicitați furnizorului să delimiteze clar echipamentele incluse, elementele opționale și responsabilitățile legate de amplasament, astfel încât întreaga zonă de acoperire a proiectului să fie clar înțeleasă.

7. Organizați un test cu un eșantion reprezentativ

Furnizați materiale de calitate industrială, desene tehnice, pregătirea obișnuită a îmbinărilor și ansambluri reprezentative. Selectați îmbinări ușoare și dificile, inclusiv variația prevăzută a rosturilor și zonele cu acces limitat. În timpul probei, înregistrați parametrii de configurare, etapele de manipulare, aspectul sudurii și rezultatele inspecției. Dacă durata ciclului este importantă, măsurați timpul necesar pentru încărcare, fixare, sudare, reorientare și descărcare, nu doar durata efectivă de sudare („beam-on time”). Inspectați eșantioanele conform criteriilor convenite și păstrați fotografii, setări și rapoarte de testare, acolo unde sunt disponibile. Când un eșantion nu îndeplinește cerințele, stabiliți mai întâi dacă cauza eșecului este legată de ajustarea pieselor, starea materialului, proiectarea dispozitivelor de fixare sau alegerea procesului, înainte de a lua o decizie privind mașina.

Concluzie

Configurația de sudare potrivită este cea demonstrată pe piese reprezentative, în concordanță cu criteriile de acceptare convenite. Confirmați exact domeniul de echipamente și sistemele auxiliare doar după analiza rezultatelor obținute la eșantioane. Pentru a discuta desenele tehnice, materialele și un plan practic de probă, contactați Jinchun cu datele dvs. comune și volumul prevăzut de producție.